Dischezie
δυσ- + χέζω dys- + chézō
Sens
1. (Medicină) Defecație dificilă, dificultate sau durere la evacuarea scaunului, însoțită adesea de efort și de senzația de evacuare incompletă.
2. (La sugari) Stare în care bebelușul se încordează, geme sau plânge înainte de a avea scaun, deși scaunul este normal.
Exemple
- Medicul a notat în fișă dischezia, adică dificultatea de a evacua scaunul.
- Dischezia poate apărea la adulți din mai multe cauze.
- Pediatra i-a explicat mamei că dischezia sugarului nu înseamnă constipație.
Etimologie
Din franceză dyschésie, format din elementele grecești dys- („rău, greu, dificil") și chézein („a defeca"). Sensul literal este „defecație grea". Este un termen medical format din rădăcini grecești.
Note de folosire
Se folosește numai la singular. Elementul dis- („dificil, anormal, defectuos") apare în multe cuvinte medicale: discalculie, dischinezie, disacuzie, disbulie.
La adulți, dischezia este mai degrabă o descriere a unei dificultăți decât o boală în sine și poate avea mai multe cauze și constipația este adesea legată de ea. La sugari, dischezia este o stare specifică, în care copilul se încordează, dar scaunul este normal.