Profet
προφήτης prophḗtēs
Sens
1. (Religie) Persoană înzestrată cu inspirație divină, considerată trimisă de Dumnezeu și capabilă să prezică viitorul (proroc).
2. (Cu articol hotărât) Epitet dat de musulmani lui Mahomed.
3. (Figurat) Persoană care intuiește apariția sau desfășurarea unor evenimente viitoare, vizionar.
Exemple
- Ieremia este unul dintre marii profeți ai Vechiului Testament.
- Nu trebuie să fii profet ca să-ți dai seama că prețurile vor crește.
- Nimeni nu e profet în țara lui.
Etimologie
Din franceză prophète. La origine stau latinescul propheta și grecescul προφήτης (prophḗtēs), „cel care vorbește inspirat, prezicător".
Cuvântul grecesc este compus din πρό („înainte") și φημί („a spune"), deci înseamnă literal „cel care spune dinainte".
Pe altă cale, prin slava veche și tot după modelul grecesc, a ajuns în română și cuvântul proroc.
Note de folosire
Plural: profeți. Feminin: profetesă (și profeteasă). Variante vechi: profit, profeta.
Sinonime: proroc, prezicător, vestitor, vizionar, (învechit) prorocitor.
Din aceeași familie: profeție („ceea ce prezice un profet"), profetic, -ă, a profeți, a profetiza, profetism.
Expresia „Nimeni nu e profet în țara lui" se spune despre cineva care găsește puțină înțelegere sau crezare în mijlocul celor din jur.
Cuvântul proroc are același sens și aceeași origine grecească, dar a venit în română prin slava veche.
În greaca modernă, cuvântul προφήτης (profítis) înseamnă „profet".