Cuvinte românești de origine greacă

Politicos

πολιτικός politikós

adjectiv (feminin: politicoasă) · pronunție: po-li-ti-cós

Sens

1. Care are o atitudine amabilă și cuviincioasă față de cei din jur, bine-crescut, manierat, curtenitor.
2. Care arată politețe, purtare politicoasă.

Exemple

  • Elevul a fost politicos cu toți profesorii.
  • Ea ne-a răspuns politicos, deși era grăbită.
  • O purtare politicoasă îți deschide multe uși.

Etimologie

Din greaca modernă πολιτικός (politikós). Cuvântul grecesc este derivat din πολίτης („cetățean"), legat de πόλις („cetate, oraș"). În greaca veche însemna „privitor la cetățeni și la cetate".

În română, cuvântul a avut mai întâi sensul „politic, priceput în guvernare, diplomat". Astăzi se folosește cu sensul „cuviincios, cu maniere alese".

Același cuvânt grecesc a intrat în română și ca politic („privitor la politică"), prin latină și franceză, de aici legătura dintre cele două cuvinte.

Note de folosire

Feminin: politicoasă. Plural: politicoși (m.), politicoase (f.). Contrariul este nepoliticos, -oasă.
Sinonime: amabil, binecrescut, manierat, curtenitor, cuviincios.
Antonime: grosolan, bădăran, necuviincios.
Cuvântul politic („privitor la politică") vine din același cuvânt grecesc, dar are alt sens.
Engleza polite („politicos") vine din latinescul politus („șlefuit"), deci dintr-o altă rădăcină decât politicos.
În greaca modernă, πολιτικός (politikós) are mai multe sensuri, printre care „politic" și „civil".