Cuvinte românești de origine greacă

Anamneza

ἀνάμνησις anámnēsis

substantiv feminin · pronunție: a-nam-né-ză

Sens

1. (Medicină) Totalitatea informațiilor pe care medicul le obține întrebându-l pe pacient despre apariția și evoluția bolii și despre antecedentele ei.
2. (La Platon) Reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi cunoscut într-o existență anterioară.
3. (În liturghia catolică) Rugăciunea de aducere aminte din timpul slujbei.

Exemple

  • Medicul a început consultația cu anamneza: de când are pacientul durerile și ce tratamente a urmat.
  • O anamneză completă durează câteva minute și îl ajută pe medic să stabilească diagnosticul.
  • În filosofia lui Platon, anamneza explică cunoașterea ca reamintire a ideilor din existența anterioară.

Etimologie

Din franceză anamnèse, preluat din grecescul ἀνάμνησις (anámnēsis), „reamintire, aducere aminte". Cuvântul grecesc este substantivul verbului ἀναμιμνήσκω („a aduce aminte"), format din ἀνα- și μιμνῄσκω („a chema în minte").

Note de folosire

Se folosește mai ales în medicină, unde înseamnă „istoricul bolii, aflat de la pacient".
Cuvântul are trei sensuri: medical, filosofic (la Platon) și liturgic.
Nu se confundă cu amnezie („pierderea memoriei"): anamneza este amintirea, amnezia este uitarea.
În greaca modernă, cuvântul ανάμνηση (anámnisi) înseamnă „amintire".