Cimitir
κοιμητήριον koimētḗrion
Sens
1. Loc îngrădit în care sunt îngropați morții.
2. (Figurat) Loc în care sunt adunate la un loc multe lucruri ieșite din uz (cimitir de mașini).
Exemple
- Familia merge duminica la cimitir, la mormântul bunicilor.
- Cimitirul eroilor din oraș este vizitat în fiecare an de Ziua Eroilor.
- La marginea orașului este un cimitir de mașini stricate.
Etimologie
Din neogreacă κοιμητήριον (kimitírion). Cuvântul grecesc vine din greaca veche κοιμητήριον (koimētḗrion), „loc de odihnă, dormitor", derivat din verbul κοιμάω („a dormi").
Din același cuvânt grecesc vine și latinescul coemeterium, de la care provin italianul cimitero, francezul cimetière și englezescul cemetery.
În română, cuvântul este atestat în secolul al XVIII-lea, în Mineiul din 1776.
Note de folosire
Plural: cimitire. Sinonime: țintirim (regional, în Moldova), necropolă (rar), grobiște (învechit); în alte regiuni se spune și îngropelniță sau temeteu.
Țintirim vine din maghiarul cinterem, care a fost preluat din același latinescul coemeterium. Cimitir și țintirim sunt deci două drumuri ale aceluiași cuvânt grecesc.
Expresii: cimitir de mașini, cimitir de elefanți.
În greaca modernă, cuvântul κοιμητήριο (koimitírio) înseamnă „cimitir" iar un sinonim este νεκροταφείο (nekrotafeío).
Νεκροταφείο (nekrotafeío) se traduce brut ca νεκρός (nekrós), mort și ταφείο (tafeío), derivat din τάφος (táfos), mormânt, loc de îngropare.