Cuvinte românești de origine greacă

Stomatologie

στόμα, στόματος + -λογία stóma, stómatos + -logía

substantiv feminin · pronunție: sto-ma-to-lo-gí-e

Sens

Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul, prevenirea și tratarea afecțiunilor cavității bucale, ale dinților și ale structurilor din jur.

Exemple

  • Clinica de stomatologie are program și sâmbăta.
  • A urmat facultatea de stomatologie, apoi o specializare în ortodonție.
  • Merg la control la stomatologie de două ori pe an.

Etimologie

Din franceză stomatologie, formată din elementele grecești stomato- (de la στόμα, στόματος, „gură") și -logie (de la λόγος, „cuvânt, studiu, știință"). Sensul inițial este deci „știința despre gură". Este un neologism, o formație modernă din rădăcini grecești, ca multe alte cuvinte din medicină.

Note de folosire

Se folosește de obicei numai la singular. Persoana care practică această specialitate se numește stomatolog (m.) sau stomatologă (f.); adjectivul este stomatologic, -ă.
Denumirea facultăților este medicină dentară, dar stomatologie rămâne folosit în limbajul curent.
Din aceeași familie: stomatită (inflamația mucoasei bucale). Cuvântul stomac vine, prin latină (stomachus), din grecescul στόμαχος, care la rândul lui derivă din στόμα; la început însemna „gât, deschidere", abia mai târziu „stomac".
În greaca modernă există termenul medical στοματολογία (stomatología), dar medicina dentară se numește de obicei οδοντιατρική (odontiatrikí). Româna a preluat cuvântul prin franceză.