Cuvinte românești de origine greacă

Psiholog

ψυχολόγος - ψυχή + λόγος psychḗ + lógos

substantiv masculin (feminin: psihologă) · pronunție: psi-ho-lóg

Sens

Specialist cu pregătire în psihologie, care studiază comportamentul și viața psihică a omului și oferă evaluare și consiliere psihologică.

Exemple

  • Psihologul școlii vorbește cu elevii despre stresul de dinaintea examenelor.
  • Psihologa a aplicat un test de personalitate tuturor candidaților.
  • Mi-am făcut o programare la un psiholog pentru consiliere.

Etimologie

Din franceză psychologue, cuvânt înrudit cu psychologie (din latina renascentistă psychologia). La bază stau elementele grecești ψυχή („suflare, suflet, minte") și -λογία („studiu", de la λόγος, „cuvânt, rațiune"). Sensul inițial este deci „cel care studiază sufletul". Este un neologism, compusul nu exista în greaca veche, ci a fost format mai târziu din rădăcini grecești.

Din aceeași rădăcină greacă

Note de folosire

Feminin: psihologă. Plural: psihologi (m.), psihologe (f.). Specialitatea se numește psihologie (folosit de obicei numai la singular), iar adjectivul este psihologic, -ă.
Psihologul nu este medic. Μedicul specializat în tulburări psihice se numește psihiatru (din ψυχή + ἰατρός, „vindecător al sufletului").
Termenul a apărut în latina renascentistă. Cine l-a folosit primul este încă discutat de specialiști.
În greaca modernă, cuvântul ψυχολόγος (psychológos) are același sens, dar româna l-a preluat prin franceză.