Cuvinte românești de origine greacă

Psihiatru

ψυχή + ἰατρός psychḗ + iatrós

substantiv masculin (feminin: psihiatră) · pronunție: psi-hi-á-tru

Sens

Medic specializat în psihiatrie, care diagnostichează și tratează tulburările psihice.

Exemple

  • Pentru această evaluare este nevoie de o programare la psihiatru.
  • Psihiatra de la spitalul județean a vorbit despre importanța sănătății mintale.
  • Medicul de familie l-a trimis la un psihiatru pentru un consult de specialitate.

Etimologie

Din franceză psychiatre, format din elementele grecești psycho- (de la ψυχή, „suflare, suflet, minte") și -iatre (de la ἰατρός, „medic, vindecător"). Sensul inițial este deci „vindecătorul sufletului". Este un neologism, o formație modernă din rădăcini grecești, înrudită cu pediatru, care are același al doilea element.

Din aceeași rădăcină greacă

Note de folosire

Feminin: psihiatră. Plural: psihiatri (m.), psihiatre (f.). Specialitatea se numește psihiatrie (folosit de obicei numai la singular), iar adjectivul este psihiatric, -ă.
Psihiatrul este medic, psihologul și psihoterapeutul sunt alți specialiști, cu pregătire diferită. Sinonim vechi: alienist.

Din aceeași familie ca -iatru: pediatru (παῖς + ἰατρός), geriatru (γέρων + ἰατρός).

În greaca modernă, cuvântul ψυχίατρος (psychíatros) are același sens, dar româna l-a preluat prin franceză.