Cuvinte românești de origine greacă

Euharistie

εὐχαριστία eucharistía

substantiv feminin · pronunție: e-u-ha-ris-tí-e

Sens

1. (Religie) Taină și slujbă în care credincioșii se împărtășesc cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, sub chipul pâinii și al vinului, cuminecătură, împărtășanie.
2. Trupul și Sângele Mântuitorului, primite de credincioși în această Taină (Sfintele Daruri).
3. (Ieșit din uz) Recunoștință.

Exemple

  • Euharistia se săvârșește în cadrul Sfiintei Liturghii.
  • Credincioșii s-au adunat la biserică pentru euharistie.
  • Teologul a scris un studiu despre sensul euharistiei în primele secole creștine.

Etimologie

Din franceză eucharistie, preluat din latinescul eucharistia, care vine din grecescul εὐχαριστία (eucharistía), „mulțumire, recunoștință". Cuvântul grecesc este format din εὖ („bine") și χάρις („har, grație"). Din aceeași familie face parte și ευχαριστώ (efcharistó), „mulțumesc", din greaca modernă. În română, cuvântul euharistie este atestat din jurul anului 1680.

Note de folosire

Plural: euharistii. Variante: eucaristie; forme vechi: evharistie, eharistie. Adjectivul este euharistic, -ă.
Dicționarele dau ca sinonime cuminecătură, împărtășanie și grijanie. DEX '09 îl descrie ca termen folosit în cele mai multe Biserici creștine.
În greaca modernă, ευχαριστώ (efcharistó) înseamnă „mulțumesc", iar ευχαριστία (efcharistía) înseamnă „mulțumire". Sensul de „mulțumire" din cuvântul grecesc s-a păstrat deci până azi.