Cuvinte românești de origine greacă

Paranghelie

παραγγελία parangelía

substantiv feminin · pronunție: pa-ran-ge-lí-e

Sens

Petrecere mare, de obicei cu multă mâncare, băutură, muzică și voie bună. Adesea, termenul are o nuanță familiară sau ironică și sugerează o petrecere zgomotoasă, dezordonată ori lipsită de măsură.

Prin extensie, poate desemna un ospăț, un chef sau o adunare festivă de proporții.

Exemple

  • După nuntă, petrecerea s-a transformat într-o adevărată paranghelie.
  • Au organizat o paranghelie de trei zile, cu muzică și mese întinse.
  • Nu era o simplă masă între prieteni, ci o paranghelie în toată regula.

Etimologie

Cuvântul grecesc παραγγελία (parangelía) este format din elementele παρά (pará), prepoziție cu sensuri precum „pe lângă”, „din partea” sau „în numele”, și ἀγγέλλω (angéllo), verb care înseamnă „a anunța”, „a transmite un mesaj” sau „a comunica”. Din asocierea acestora s-a format verbul παραγγέλλω (parangéllo), cu sensul de „a da o poruncă”, „a transmite o dispoziție” sau „a comanda”, de la care derivă substantivul παραγγελία (parangelía), însemnând „poruncă”, „instrucțiune” sau „comandă”. Rădăcina mai veche este ἄγγελος (ángelos), care înseamnă „mesager” sau „sol”.

Legătura dintre sensul grecesc și cel românesc este mai puțin evidentă. O explicație propusă de lingvista Rodica Zafiu pornește de la obiceiul de a comanda muzică într-un local sau la o petrecere. În anumite contexte grecești, termenul desemna tocmai această practică. Prin extensie, denumirea ar fi ajuns să desemneze întreaga petrecere.

Există și o ipoteză alternativă, formulată de lingvistul Virgil Nestorescu, potrivit căreia termenul ar fi putut ajunge în română prin limba romani. Traseul exact al împrumutului nu este stabilit definitiv.

Sinonime: Chef, bairam, chiolhan, zaiafet, guleai, petrecere, ospăț, distracție.

Note de folosire

- Se folosește în registrul familiar și colocvial.
- Este substantiv feminin: o paranghelie, două paranghelii.
- Accentul cade pe ultima silabă: pa-ran-ghe-lí-e.
- Poate avea o nuanță apreciativă, dar și una ironică sau depreciativă.
- Este folosit uneori pentru a descrie o manifestare festivă exagerată, zgomotoasă sau lipsită de eleganță.
În limbajul publicistic, termenul poate desemna și o manifestare organizată, percepută ca fiind ostentativă, dezordonată sau de prost gust.