Hipopotam
ἱπποπόταμος hippopótamos
Sens
1. Mamifer erbivor, mare și greoi, cu picioare scurte, cap mare și piele groasă, fără păr, care trăiește în fluviile și în lacurile din Africa ecuatorială (Hippopotamus amphibius).
2. (Familiar, peiorativ) Om foarte masiv.
Exemple
- Hipopotamul trăiește în apropierea râurilor și a lacurilor din Africa.
- La grădina zoologică, hipopotamii stau mult timp în bazin.
- Copiii au râs când au văzut desenul cu un hipopotam care poartă pălărie.
Etimologie
Din franceză hippopotame, preluat din latinescul hippopotamus, care vine din grecescul ἱπποπόταμος (hippopótamos).
Cuvântul grecesc este compus din ἵππος (híppos, „cal") și ποταμός (potamós, „râu, fluviu"), deci înseamnă literal „calul de râu".
Denumirea științifică Hippopotamus amphibius vine din același cuvânt.
Note de folosire
Plural: hipopotami. În limbajul familiar, cuvântul se folosește și pentru un om foarte masiv.
Primul element, ἵππος („cal"), apare și în alte cuvinte de origine greacă: hipodrom („loc pentru curse de cai"), hipic („privitor la cai") și în numele Filip (φίλιππος, „iubitor de cai").
Al doilea element, ποταμός („râu"), se află și în Mesopotamia („între râuri").
Hipopotamul nu este înrudit cu calul, cele mai apropiate rude ale lui sunt cetaceele (balene și delfini).
În greaca modernă, cuvântul ιπποπόταμος (ippopótamos) înseamnă „hipopotam".