În ultimele zile au apărut mai multe articole care susțin că Grecia „interzice șezlongurile și umbrelele pe plaje” și că ar introduce reguli drastice pentru turiști. Informațiile circulă în special în presa internațională și au fost preluate și în România.
O analiză a surselor disponibile, inclusiv Le Figaro și Mediafax, coroborată cu date din alte surse și mai ales cu cadrul legislativ grec, arată însă o situație mai nuanțată decât sugerează titlurile. Articolele de presă descriu o extindere a zonelor de coastă unde nu mai sunt permise șezlonguri, umbrele sau activități comerciale precum beach baruri ori structuri temporare. În aceste zone accesul trebuie să rămână liber, iar intervențiile turistice sunt limitate. În unele formulări ale acestor site-uri de „știri”, această măsură este prezentată ca o interdicție generală, ceea ce nu corespunde realității.
În fapt, Grecia nu aplică o interdicție uniformă pe toate plajele, ci extinde un regim de protecție pentru anumite zone considerate sensibile din punct de vedere ecologic sau suprasolicitate turistic. Această abordare este confirmată de surse europene și de cadrul legislativ existent, în special Legea 5092/2024, care reglementează utilizarea plajelor și concesionarea lor către operatori privați.
Legea stabilește limite clare privind suprafața care poate fi ocupată comercial și garantează accesul public la litoral, cu reguli mai stricte pentru zonele incluse în rețeaua Natura 2000.
În 2026, autoritățile au extins numărul plajelor aflate sub regim de protecție strictă la aproximativ 250. În aceste zone nu sunt permise șezlonguri și umbrele închiriate, nu sunt permise construcții temporare comerciale și sunt limitate activitățile turistice organizate care ar putea altera mediul natural. Scopul este protecția ecosistemelor costiere și reducerea presiunii generate de turismul intens. Am văzut acest trend încă de anii trecuți, pe mai multe insule din Grecia (Creta, Zakynthos).
Această evoluție nu reprezintă o schimbare bruscă de politică, ci o extindere a unor măsuri deja existente. Grecia a început de mai mulți ani să restricționeze ocuparea comercială a plajelor, iar în prezent aplică un model mixt în care anumite plaje sunt complet protejate, iar altele rămân amenajate și exploatate turistic, inclusiv cu șezlonguri și servicii de închiriere.
Ca în cazul multor altor știri de acest gen, și aici interpretarea potrivit căreia „Grecia interzice șezlongurile pe plaje” este incompletă. Interdicția nu se aplică la nivel național, ci doar în zonele desemnate explicit pentru protecție. Majoritatea plajelor turistice din Grecia funcționează în continuare normal, cu infrastructură de sezon și servicii comerciale.
Contextul acestei politici este legat de două presiuni majore. Pe de o parte, turismul intens a crescut semnificativ în ultimii ani, cu efecte vizibile în insule și pe litoral, unde supraaglomerarea a devenit o problemă structurală.
Pe de altă parte, există o degradare progresivă a mediului costier, inclusiv eroziune și afectarea habitatelor naturale, în special în zonele protejate european.
Spre exemplu, insula Zakynthos este faimoasă pentru țestoasele Caretta Caretta, fiind unul dintre principalele locuri de reproducere din Marea Mediterană. Și aceste țestoase sunt în pericol din cauza turismului excesiv. Până și nisipul de pe plajă dispare de la an la an pe corpurile și mai ales picioarele turiștilor, motiv pentru care a apărut o stație de salvare a nisipului – Zakynthos Sea Turtle Rescue & Information Center – unde oamenii își pot face duș gratuit, iar nisipul ce se scruge de pe ei este recuperat și repus pe plajă. Plaja Gerakas este mixtă, atât pentru turiști cât și pentru țestoase care își depun ouăle chiar pe plajă, puțin mai în spatele turiștilor, iar noaptea puiuții iasă din ouă și se duc în mare. Zona de eclozare este protejată și delimitată, iar pescuitul este interzis.
În acest cadru, statul grec a ales să diferențieze clar între plajele destinate turismului organizat și plajele păstrate în stare naturală. Măsurile recente nu elimină turismul de plajă, ci reduc presiunea comercială asupra unor zone specifice, considerate vulnerabile sau strategice pentru conservare.
În concluzie, putem sta liniștiți. Ceea ce este prezentat în unele titluri drept o interdicție generală este de fapt o extindere a unui regim de protecție selectivă, ceea ce este foarte bine venit, dacă mă întrebați pe mine. Grecia nu renunță la modelul de turism de litoral, ci îl segmentează mai strict între zone comerciale și zone naturale protejate.
Fiind pasionat de Grecia văd tot mai mult dincolo de simplul turism și cred că aceste măsuri de protecție sunt foarte binevenite!
