Μια αγκαλιά διαμάντια,
O îmbrățișare de diamante,
Κοίτα να δεις κατάντια,
Uită-te ce decădere,
Σαν τα σκουπίδια στη βροχή.
Ca gunoaiele în ploaie.
Μια αγκαλιά τραγούδια,
O îmbrățișare de cântece,
Μόνο που στα καινούργια,
Doar că în cele noi,
Πάντα η αγάπη αστοχεί.
Dragostea dă greș întotdeauna.
Αγάπη μου φοβήθηκα,
Iubirea mea, m-am speriat,
Σηκώθηκα και ντύθηκα,
M-am ridicat și m-am îmbrăcat,
Να μάθω με μια λέξη σου,
Ca să aflu dintr-un singur cuvânt al tău,
Αν είσαι ακόμα εκεί.
Dacă ești încă acolo.
Αγάπη μου κουράστηκα,
Iubirea mea, am obosit,
Κορόιδο που πιάστηκα,
Sunt fraierul care a căzut în capcană,
Που νόμιζα στη θέση σου,
Că am crezut că în locul tău,
Μια άλλη πως αρκεί.
O altă femeie ar fi de ajuns.
Άργησα για να σε καταλάβω,
Am întârziat să te înțeleg,
Άργησα να σ’ αγαπώ,
Am întârziat să te iubesc,
Άργησα να ‘ρθω να σε προλάβω,
Am întârziat să vin să te ajung,
Τώρα πια δεν μπορώ.
Iar acum nu mai pot.
Άργησα και τώρα τί να σώσω,
Am întârziat și acum ce să mai salvez,
Μαύρισα που ακόμα ζω,
M-am înnegrit de tristețe că încă trăiesc,
Άργησα μα θα το διορθώσω,
Am întârziat, dar o voi îndrepta,
Σ’ ό,τι έχω ιερό.
Pe tot ce am sfânt.
Αγάπη μου φοβήθηκα,
Iubirea mea, m-am speriat,
Σηκώθηκα και ντύθηκα,
M-am ridicat și m-am îmbrăcat,
„Μωρό μου είσαι καλά;”
„Dragostea mea, ești bine?”
Ακούω ξαφνικά και τίποτα μετά.
Aud brusc și apoi nimic.
Μια αγκαλιά χρυσάφια,
O îmbrățișare aurită,
Χύμα σε κάτι ράφια,
La grămadă, pe niște rafturi,
Κάτω από κάτι πλαστικά.
Sub ceva de plastic.
Μια αγκαλιά με χνώτα,
O îmbrățișare cu abur de respirație,
Κάπου εκεί στην πόρτα,
Pe undeva acolo, lângă ușă,
„Να ‘ξερες” μου πες βιαστικά.
„Dacă ai ști…” mi-ai spus în grabă.
